Ieri am condus peste 300 de mile, dus-întors, ca să votez. Probabil este ultima dată în viață, deoarece peste 5 ani voi avea, dacă mă ajută Dumnezeu, 85 de ani.
Mâine voi afla dacă poporul meu, mai este POPOR ROMÂN sau a devenit POPOR CIVIC EUROPEAN. Voi afla dacă dincolo de Prut se mai află români sau doar moldoveni. Voi afla dacă se mai dorește REÎNTREGIREA națională sau o știrbită INTEGRARE europeană.
Voi afla dacă românii mai doresc să-și păstreze obiceiurile, tradițiile și religia sau doresc să mutileze sexul fetițelor sau băieților pentru a-i transforma în transgenderi, dacă mai doresc familia tradițională sau doresc să instaureze familia dintre bărbat și bărbat, dintre femeie și femeie, dacă doresc să serbeze orgiile sexuale în marșurile PRIDE ale LGBTQ și să interzică chiar și discuțiile despre normalitate.
Voi afla dacă România își va auto-gestiona destinul sau acesta va fi programat din afară. Mâine voi afla dacă zbaterile mele au meritat efortul de o viață dedicată unei Românii suverane și demne.
Și tot mâine, voi vedea dacă sufletul românesc al națiunii va supraviețui și nu va fi aruncat, odată pentru totdeauna, la groapa de gunoi de noile generații progresiste și alterate de învățături străine.
Și poate, poate, Dumnezeu ne va ajuta să asistăm la eșecul forțelor care doresc să îngroape idealul național pe care l-au desenat și ni l-au lăsat moștenire înaintașii și părinții fondatori ai României Naționale Unite.
Abia atunci voi ști că și viața mea de român este împlinită.
