Nu am onoarea de a fi magistrat, însă am onoarea de a fi doctor. Asist, ca mulți alții, la un spectacol grotesc: mulțimea ușor de manipulat, glonțul de sacrificiu al manipulării, masa frustrată urlă din toți bojocii asupra magistraților.
Fascinant spectacol, majoritar compus din analfabeți funcțional, asistați social, eșuați în viață, necalificați, dar experți de canapea în justiție, între o telenovelă și două beri.
Cei care n-au deschis un Cod în viața lor, dar au păreri despre muncă, despre drept, despre ce „merită” un magistrat, opriți-vă, frustraților, sunteți exact lipsa de discernământ care ne trage înapoi, care nu înțelege nimic!
Vi se pare pensia unui magistrat prea mare? Perfect. Intrați la Drept, terminați facultatea. După licență, urmați un an întreg de examene eliminatorii. O singură probă picată și sunteți eliminați, fără posibilitatea de a continua în cadrul acelei sesiuni de concurs. La final, după un interviu cu magistrați, intrați în INM, cu 19-20 de candidați pe un loc din aproximativ 200.
Treci prin examene eliminatorii care te testează în absolut toate aspectele, cunoștințe, pregătire, sănătate psihică și medicală, cazierul. Orice problemă în aceste domenii poate duce la eliminare imediată.
Terminați INM-ul și prindeți un post de judecător stagiar pe merit, în jungla unui concurs cu sute de candidați anual, pentru doar câteva locuri. Apoi dați examenul de definitivare, iar pe baza notelor obținute nu vă alegeți unde vreți, ci primiți post în funcție de media voastră și de locurile disponibile.
Apoi înghițiți ani de coduri, sute de termene și o medie de 1500 de dosare pe an, fiecare cu sute de pagini, sute!!! Unii dintre noi n-au citit o carte în întreaga viață, darămite un dosar judiciar. Cu tergiversarea deliberată a dosarelor de către unii avocați, ceea ce îngreunează foarte mult actul de justiție. Fiți și voi expuși posibilelor riscuri de a putea fi urmăriți, amenințați cu moartea și confruntați-vă cu represalii lunare din partea condamnaților penal nemulțumiți.
Asumați-vă responsabilitatea pentru fiecare decizie judecătorească, care nu este doar o hârtie, ci soarta oamenilor, familiilor și copiilor afectați. Magistratul român gestionează de aproximativ 25 de ori mai multe dosare decât un coleg din Germania sau alte state vest-europene, ceea ce spune totul despre presiunea și responsabilitatea acestei profesii. Cât despre pensionare, ea a fost stabilită de guvern prin lege, nu de magistrați.
Vârsta redusă de pensionare a fost introdusă încă din anii 2004, unul dintre motive fiind eliminarea treptată a vechilor cadre comuniste din sistemul judiciar. La ora actuală judecătorii, procurorii, judecătorii de la Curtea Constituțională, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și de la Curtea Constituțională, precum și personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 221 alin. (1), cu o vechime de cel puțin 25 de ani realizată numai în aceste funcții, se pot pensiona la împlinirea vârstei de 60 de ani. 60!! Asta este legea actuală. Așadar Nu magistrații își fac singuri regulile, ci le aplică pe cele decise de clasa politică, sunt funcționari publici executanți.
Asumați-vă și voi interdicția exercitării altor activități remunerate, interdicția politică totală, limitarea dreptului la exprimare publică, presiuni, nopți nedormite și decizii care-ți sfâșie mintea. Veniți și voi la linia de start. Dar nu, voi vreți lozul câștigător fără efort, vreți salarii mari cu facultăți făcute la apelul bocancilor. Vă roade incompetența și urâți meritul ca pe ciumă.
Și totuși, pentru cine mai are conștiința întreagă și nu și-a abandonat gândirea în fața populismului și propagandei, e simplu: principiul egalității în fața legii nu înseamnă uniformitate! Egalitatea se aplică între persoane aflate în situații identice sau comparabile, nu între leneși și muncitori, nu între necalificați și specialiști.
Nu, nu toți oamenii trebuie să aibă același salariu! Legea însăși recunoaște diferențierea legitimă în funcție de competență, responsabilitate, nivel de pregătire și complexitatea activității, vedeți Codul administrativ, Legea nr. 57/2019. Nu toți merităm la fel. Și nu e nedrept. E realitate.
Nu cădeți în retorica săracului furios care se răzbună nu pe cei care îi jefuiesc, ci pe cei care au reușit în ciuda sistemului actual și trecut de guvernare. Este mai ușor să urăști decât să te ridici, nu?
Dumnezeule, chiar trebuie spus cu voce tare că diferențele de salarizare sunt firești într-o societate funcțională?!!
Nu vă convine? Nicio problemă: inventați-vă o realitate paralelă, o lume în care lenea e virtute, iar munca și responsabilitatea sunt de disprețuit. Mergeți acolo, în spațiu, poate. Pe Pământ, meritul încă mai contează.
Iar până atunci, închideți gura și deschideți o carte. Nu, nu e pe TikTok. Nu are filtre. Dar are conținut. Are muncă. Are logică. Are realitate. Și știu că ustură, pentru că mediocritatea nu are dreptul la răsfăț. Compasiunea față de incompetență nu e noblețe, e sinucidere socială. Când mediocrii devin normă, prăbușirea excelenței e inevitabilă.
În loc să vă scăldați în venin pe internet, faceți o baie de rușine. Da, rușine celor frustrați de propriul eșec, care n-au reușit nimic și urăsc pe oricine a reușit ceva. Toată admirația mea pentru acei oameni care au ales drumul greu, al muncii tăcute, al studiului temeinic și al responsabilității uriașe.
Profesiile meritocrate, fie că vorbim de magistrați, medici, cercetători, ingineri, profesori sau militari de carieră și multe alte profesii, nu sunt doar cariere, ci adevărate misiuni în slujba societății. Nu sunt vedete, fotbaliști, influenceri sau staruri de moment. Își văd de treabă, de carieră, nu-și dedică viața like-urilor, audienței sau popularității. Și-o dedică binelui public, justiției, sănătății, educației, siguranței oamenilor. Într-o lume în care superficialul face zgomot, ei rămân ancora valorii autentice. Respect!
Tot ce se discută acum nu este o discuție care se face într-o țară deșteaptă, într-o țară serioasă. Asta este o discuție făcută de amărâți. Și în timp ce urlați contra lor, guvernul vă mulge liniștit.
Divide et impera. Cât timp vă certați între voi, nu ridicați ochii spre cei care vă țin în genunchi. Bravo, inconștienți cu gura mare. Bravo, păcăliți gălăgioși. Sunteți prada perfectă.
Mâncați-vă între voi ca niște câini fără stăpân, în timp ce presa plătită dezinformează și minimizează problemele reale, iar păpușarii își văd de propriile interese! Vă jupoaie, vă fură, vă manipulează cu zâmbetul pe buze și, cel mai important, vă dezbină!!!
Iar acum sunteți victimele perfecte ale unei lumi în care prostia urlă, iar meritul e scuipat.
(Carpenco Vladislav, comenatriu la postarea „Cineva să-i pună în mână și Constituția, nu doar carnețelul și carteluța!”, publicată pe Facebook în 6.09.2025)
