Mă revoltă impostura şi nesimţirea şi prostia. Mă revoltă că scuipaţi cu toţii pe Lege şi Constituţie.
Mă revoltă că de vreo 5 ani întreaga clasă politică a pornit un dresaj mascat, dar abil, prin care oamenii au fost învăţaţi că magistraţii sunt scursorile societăţii, demni de dispreţ şi zoaie aruncate în cap.
Vinovaţii pentru degringolada unui stat eşuat, vinovaţi pentru războaie şi pandemie.
Mă revoltă când văd cu câtă nonşalanţă ne instigaţi să ne ridicăm împotriva singurei redute care mai ţine în picioare puterea judecătorească, CSM.
Mă revoltă să văd cum tăceţi toţi, mustăcind satisfăcuţi, în faţa mizeriilor aruncate în faţa Înaltei Curţi.
Mă revoltă când văd cum vă bateţi joc de ţara asta, în care e ruşinos să ai carte.
Ţara care a ajuns să ceară, la propriu, sânge de judecător, căci simplul circ nu mai poate acoperi lipsa pâinii.
Ţara în care agramaţi cu ifose fac filmuleţe în care ne înjură, ne trimit la galere, ne doresc o moarte rapidă.
Mă întreb în ce ţară trăiesc?
În ţara în care preşedintele e uimit că nu sunt arestaţi magistraţi.
În care libertatea de exprimare a murit, în care domneşte legea pumnului de la putere.
În care dau verdicte lăutarii fără ureche muzicală, în care dive agramate dau sfaturi juridice magistraţilor, iar hoţii fac legi. Asta nu ar trebui să ne revolte?
Nu. Noi trebuie să tăcem, să muncim, să ne închinăm în timp ce hoardele de „judecători” din peşteri ne urmăresc cu furci şi topoare.
Mă revolt. Mă bagă cineva în seamă?
PS. Ca să vă bucuraţi, pun şi eu nişte fotografii din sala de judecată.
Dosarele astea le citesc de cel puţin două ori: înainte de şedinţă şi la deliberare.
Iar dosarele pe care eu le motivez, ajung să le ştiu pe de rost.
Da, ştiu, nu vă interesează…
Sunteţi prea ocupat, împreună cu cei care vă consiliază, să vă asiguraţi că cineva bate ultimul cui în coşciugul justiţiei independente.
