Totul a început în momentul în care IPS Arhiepiscop Iosif i-a încredințat părintelui protosinghel Gavriil Marin misiunea de a întemeia o parohie ortodoxă românească în Oxford.
La vremea respectivă erau puține parohii românești în Regatul Unit. Vestea l-a luat prin surprindere pe părintele Gavriil, mai ales că se afla atunci prin Franța cu aceleași obiective. A acceptat propunerea și vreme de un an a făcut naveta între cele două țării, fără ca la ora bilanțului să poată consemna rezultate concrete. Asta în primul rând că în Oxford, deși începea să prindă contur o comunitate românească, lipsa unui preot permanent în mijlocul ei a contat enorm.
Măsura luată a fost de relocare permanentă a părintelui în Oxford, după care lucrurile au intrat pe făgașul normal. Mai bine spus s-a reușit depășirea unor greutăți în fața cărora mulți ar fi renunțat din start. Închipuiți-vă că slujbele se țineau în sala adiacentă a unei biserici anglicane, după care încăperea devenea locul unde oamenii fără adăpost din împrejurimi serveau masa.
Dar a existat voință, dăruire, tenacitate și până la urmă izbânda a venit, românii din zonă activează acum în cadrul unei parohii aflată în ascensiune, capabilă să răspundă necesităților credincioșilor. Ba mai mult, insistența parohului Gavriil a făcut ca să apară parohii în alte localități din zonă: Reading, Aylesbury, Bracknell și Swindon.
Se fac eforturi și demersuri la toate nivelurile pentru construirea unei bisericii ortodoxe în parohia din Oxford pentru că din 2014 slujbele se țin în biserica anglicană St. Thomas the Martyr (Sf. Toma Martirul)
Biserica românească din Oxford are hramul Sfântul Ioan Casian, care a trăit în anii 360-435, fiind una dintre cele mai importante figuri ale monahismului creștin timpuriu. Este numit „Romanul” deoarece s-a născut în Scythia Minor (Dobrogea de astăzi), teritoriu al Imperiului Roman, aflat pe pământul actual al României.
Nu există dovezi că Ioan Casian ar fi ajuns vreodată în Britania romană. Totuși, influența lui a ajuns indirect și în Marea Britanie. Scrierile sale au avut un impact major asupra monahismului occidental. Astfel, mănăstirile medievale din Anglia (precum cele care au modelat ulterior tradiția universitară de la Oxford) au fost indirect influențate de spiritualitatea lui Casian. Spiritul echilibrului dintre asceză și discernământ, atât de caracteristic lui, a circulat în întreg Occidentul creștin.
Ioan Casian este sfânt al Bisericii Ortodoxe (prăznuit la 29 februarie / 28 februarie în anii nebisecți). Pentru biserica românească din Oxford, alegerea lui ca ocrotitor este profund simbolică. El unește Răsăritul și Apusul, este român prin origine și european prin influență, spiritualitatea lui a contribuit, indirect, la formarea culturii monastice care a stat la baza universităților medievale, inclusiv a Oxford-ului.
Duminică, 1Martie, în inima vechiului Oxford, sub cerul adesea cenușiu al Angliei, o biserică românească și-a serbat ocrotitorul: pe Ioan Casian, fiul Dobrogei și călugărul lumii.
Născut la marginea Imperiului, pe pământul scăldat de apele Pontului Euxin, el a purtat în suflet neliniștea căutării. A plecat spre Betleem, a ascultat tăcerile pustiei egiptene, a stat lângă marii Părinți ai deșertului, a slujit la Constantinopol sub lumina și „prigoana” Sfântului Ioan Gură de Aur. A adunat din toate nu putere, ci discernământ. Nu asprime, ci echilibru. Nu judecată, ci înțelepciune.
Prin scrierile sale, Răsăritul a învățat Apusul ce înseamnă lupta lăuntrică și pacea inimii. Iar peste veacuri, ideile lui au străbătut mănăstiri, biblioteci și școli, au modelat conștiințe și au hrănit cultura unei Europe creștine.
În Duminica Ortodoxiei, în Oxford, numele lui a fost rostit în limba română, aici, într-un oraș al studiului și al tradiției, unde piatra veche și tinerii căutători de sens se întâlnesc zi de zi. Parcă nimic nu este întâmplător: un sfânt născut la răscruce de lumi ocrotește o comunitate a diasporei, la rândul ei între două țărmuri.
Duminică a fost o atmosferă de aleasă bucurie duhovnicească pentru că nu s-a serbat numai hramul ci și împlinirea a 15 ani de la înființarea parohiei. ÎPS părinte Atanasie a săvârșit Liturghia alături de un sobor de preoți și diaconi, în prezența numeroșilor credincioși români care au făcut neîncăpătoare biserica.
Să nu-i uităm pe cei câțiva tineri din Grupul Tronos al Patriarhiei Române care au avut o prestație de excepție, apreciată de cei prezenți.
ÎPS Atanasie a oferit Gramata Aniversară parohiei la împlinirea celor 15 ani de la înființare, ca semn de recunoștință pentru lucrarea misionară desfășurată în această cetate universitară, înalta distincție fiindu-i oferită și părintelui protosinghel Gavriil Marin care, în semn de prețuire pentru întreaga osteneală și pentru slujirea rodnică desfășurată de-a lungul anilor, a primit în dar crucea pectorală pentru consilieri și bedernița eparhială, ca expresie a recunoștinței și a binecuvântării arhierești.
În final, câteva cuvinte pentru ocrotitorul bisericii ortodoxe românești din Oxford:
„Mulțumim, Sfinte Ioan Casian, pentru că ne înveți să fim adânci fără a fi aspri, statornici fără a fi închiși, smeriți fără a fi slabi. Mulțumim pentru că ne amintești că adevărata cultură începe în inimă și că orice drum, oricât de lung, se poate transforma în lumină.
Astăzi, la sărbătoarea ta, îți încredințăm comunitatea românească din Oxford: familiile, copiii, studenții, dorul și speranțele lor. Fă din această biserică un loc de echilibru și pace, așa cum ai fost tu – punte între Răsărit și Apus, între pustie și cetate, între nevoință și bucurie. Cu recunoștință și nădejde”.
