Cei mai în etate dintre ei au apucat să-l susțină și pe Emil Constantinescu. La vremea aia se autointitulau golani, iar Constantinescu era Alesul lor. Au umplut Piața Universității, au țopăit cu efuziune și au strigat cât i-au ținut bojocii în ’96, când „Țapul” a câștigat prezidențialele, că și-au luat țara înapoi. Țara lor, da?
Ca acum, și atunci televizoarele și ziarele erau inundate cu același discurs: vin specialiștii, vor stârpi corupția, jos cu ciuma roșie, plouă cu democracy, valori occidentale, bună guvernare (neapărat de dreapta), stabilitate, pace și prosperitate, alea-alea…
Cu CDR și Țapul și-au luat țeapă, iar Alesul lor de atunci, într-un moment de onestitate antologică, s-a declarat înfrânt de sistem și n-a mai candidat a doua oară. Dacă ar fi candidat, probabil l-ar fi votat tot pe el.
Apoi l-au susținut pe Băsescu. Pe turnătorul (la Securitate și-n pahare) Petrov. S-au autoproclamat cu mândrie băsiști. SĂ TRĂIȚI BINE! Asta le-a promis ca să-l voteze în primul mandat: că vor trăi bine, într-o țară cu mai puțină corupție, fără inechități crunte și fără injustiție strigătoare la cer.
Ani mai târziu, chestionat într-un interviu luat de regretata Cristina Țopescu, prin cinismu-i caracteristic, a rectificat, dând vina pe o eroare de interpretare: „Domnule președinte, ne-ați promis că vom trăi bine…” „Nu, eu v-am salutat: să trăiți… bine! Voi ați înțeles altceva (fraierilor)”!
Chiar și așa, pe el chiar l-au votat de două ori, deși, ce-i drept, asupra victoriei care i-a adus cel de-al doilea mandat planează și azi multe suspiciuni, uriașe semne de întrebare.
Poate că atunci, în decembrie 2009, a fost întâia oară când, într-o sufragerie plină de verbuncași, s-a stabilit că alegerea președintelui României e o chestiune prea delicată pentru a fi decisă cu ștampila, lăsată la marafetul vulgului. Poate că acela a fost primul moment când sistemul securist/statul subteran/paralel a devenit însuși statul român. Securistan!
Oricum, pofta ce-au poftit-o ei s-a materializat de fiecare dată! L-au vrut pe Constantinescu în 1996? Au câștigat! L-au vrut pe Iliescu în 2000? Au câștigat! Apoi, Băsescu a fost președinte un deceniu.
În primul mandat i-a dezamăgit pe cei care nu l-au votat și s-a dat de ceasul morții să înlocuiască baronii pesediști cu baroni pedeliști (Udrea, Blaga, Videanu, Berceanu, Ridzi, Roberta Anastase, Frunzăverde, Flutur, Pinalti etc.) și servilismul pro-rus din servicii cu slugărnicia pro-americană. Oameni noi, metehne vechi. Stăpâni noi, trădări uzuale. Ejusdem farinae!
În al doilea mandat a pauperizat pe toată lumea (cu excepția cimotiilor alde EBA și găștii sale de tripoteori), a introdus presa la categoria „amenințare la adresa securității naționale” și a oblăduit instrumentarea unor procese și persecuții publice de sorginte stalinistă – ba unele, prin inventivitatea rechizitoriului, chiar l-ar fi făcut invidios pe Jugashvili.
Mai târziu, unii dintre ei (așa-numiții săi intelectuali) s-au lepădat de el, fățiș ori barem cu jumătate de gură. Alții încă îl consideră cel mai bun președinte postdecembrist. Oricum, ștacheta n-a fost niciodată ridicată mai sus de nivelul mării.
A urmat Johannis. O, da, l-au susținut frenetic pe Johannis Werner Klaus (devenit ulterior Iohannis, apoi Golfhannis). „România lucrului bine făcut!” Ia gata, dom’le, vine neamțul care tace și face (ordine)! S-a terminat cu șmecheria.
Iar și-au luat țara înapoi. De la cine? De la cei pe care TOT EI îi votaseră în 1996, 2000, 2004 și 2009. Până la urmă, lucrul cel mai bine făcut s-a dovedit a fi concediul prezidențial (mascat în vizită de lucru), iar ăla doar cu zboruri și hoteluri de lux, demne de sultani. Evident, totul din bani publici! Mulți bani publici…
În primul mandat, au închis ochii. Ba chiar se burzuluiau când cineva remarca opulența în care se desfăta gomosul cuplu prezidențial: – Da’ ce vreți, băi, e președintele României, reprezintă țara! Era mai bine cu Mickey Mouse?! Ați vrea să meargă cu low cost și să stea la hostel? Fir-ați voi ai dracului de ciumați socialiști!
Și pe el l-au votat tot de două ori: prima dată ca să îi scape de PeeseeDee, a doua oară ca să facă ce le-a promis că va face din prima. Au luat pancartele alea cu „toți pentru justiție” și au ieșit la sedițiuni, l-au luat pe dușmanul de clasă de la acea vreme, Dragniiiaaaa, la martelat, au luat-o pe Dăncilă la refec, au luat ștampila și, în cele din urmă… au luat de la idolul lor fix ce lua nevastă-sa, doamna Carmen, de la el în avionul privat, între Sibiu și Dar es Salaam.
Bine, el nu le-a zis-o direct, că doar e neamț: tace și dă. Pardon, face! Oricum o făcuse deja Băsescu înaintea lui (citez: „muie, ți-am spus!”).
După ce a câștigat al doilea mandat, Alesul lor Iohannis a readus hulitul PeeSeeDee la guvernare, l-a desemnat premier pe Ciolacu, apoi a plecat să facă înconjurul lumii în ultimii ani de mandat. Iar ei?
S-au șters la boticuri, s-au scuturat de praf, și-au oblojit rănile și s-au reorientat la fel de repede. Au luat-o în brațe pe Elena Valerica Lasconi. Ne-au prezentat-o drept doamna de fier de la Câmpulung Muscel!
Habemus mama, urlau toți! Unde n-au reușit bărbații, sigur va izbuti femeia! Ea e Aleasa care va izbăvi. De data asta erau siguri! Parol! La fel de siguri cum fuseseră de țapul Constantinescu, Băsescu-Petrov, Klaun Golfhannis… detalii-detalii!
Și erau gata s-o voteze cu două mâini, ba chiar și cu picioarele la o adică, doar-doar să-și ia iar țara înapoi, să o salveze iar, să nu cumva să ajungă pe mâna legionarilor comuniști, fașciștilor ciumați și pro-rușilor trumpiști. Era pericol, era nevoie de mobilizareeee: Antena 3 a ajuns să aibă aceeași linie editorială ca Digi24; Băsescu și Gâdea erau în acord deplin; CTP și Mândruță dansau hora lasconienilor împreună cu Radu Tudor și Bogdan Chireac.
Ireal! Momente istorice! Numai că n-au mai apucat să meargă la urne. CCR s-a întrunit pentru a anula #democratic alegerile pe care abia le declarase valide. Irelevant!
Astfel, ca la un semn, gloata a lăsat-o din brațe și pe ea. Dar în ce fel! Deși au dezamăgit crunt, Constantinescu, Petrov și Klaun la un loc n-au avut parte de un asemenea tratament epuvantabil. N-au fost terfeliți vreodată cum a fost ea.
Din zeița care în decembrie transpira candoare prin fiecare por, la altarul căreia se prosternau jurându-se (și înjurându-ne) că va fi cel mai minunat președinte din istoria României, trei luni mai târziu au transformat-o într-o proastă mai proastă decât Dăncilă, o coruptă mai coruptă decât Udrea, o extremistă mai extremistă decât Șoșoacă.
De ce? Fiindcă nu a vrut să se retragă în favoarea noului lor Ales, noului lor Mesia (cu M mare, de la Mucușor), care a candidat cu sloganul „România onestă”.
În 2019, Iohannis le promisese „România educată” și „România normală”. O Românie cu adevărat educată și cu adevărat normală nu ar fi acceptat niciodată ca alegerile să fie anulate samavolnic în numele „protejării democrației”… nici abuzurile și jaful din anii „pandaliei”…nici cesionarea resurselor strategice pe daiboj…nici… în fine!
În mai 2025, la fel ca în ’96, 2004 și 2014, iar au luat cu asalt străzile, au chiuit că și-au luat țara înapoi (a câta oară, mai ține cineva socoteala?), au ascultat cuminți discursul Alesului lor și i-au împilat pe „sugeraniști”: – Sâc-sâc-sâc, v-am tras-o! Din nou!
Și din nou bucuria lor a reprezentat doar preludiul dezamăgirilor și ororilor pe care, iată, și de data asta le trăim cu toții. Tot, băi, dar TOT ce au amenințat că s-ar întâmpla dacă ar fi câștigat ăilalți, s-a petrecut sub domnia alesului lor.
TOT! Taxe și impozite mărite, euro peste 5 lei, combustibilul peste 10 lei/litru, rate crescute, inflație din două cifre (record în Europa), recesiune, dobânzi uriașe, fonduri pierdute, economia delabrată, datoria publică la peste 60%, consumul prăbușit, concedieri și falimente…
Votul lor, durerea noastră.
Până una-alta, după ce s-au firitisit pentru că iar au salvat țara și și-au luat-o înapoi, după ce și-au primit adălmașul – două sarmale și trei parale la Cotroceni, drept răsplată pentru victoria eclatantă -, talibanii s-au lepădat și de Mesia-Mucușor. Au executat un dans tribal pe cadavrul lui politic și, ritualic, au făcut front comun în jurul noului lor Ales: Bolojan (cu B mare, de la Bolând):
– #Smiorc, vor să-l dea jos pe Marele Reformator, Ugha-Ugha, mi ți-l atacă pe pe Salvator, săriți bhăăăă! Muiepeeesedeee și jos sugeraniștiiiii extremiști!!!
Azi, ei nu mai sunt „toți pentru justiție”, acum justiția e nașpa pentru ei, fiindcă „a sunat Lia”. Azi, Nicușor Dan nu mai e activistul civic autentic, onest, e autist, cupid și pesedizat. Azi, nu mai sunt pro-libertate de exprimare, cum erau când sintagma #muiePSD era considerată „opinie politică”, acum libera exprimare a devenit „discurs instigator la ură” pentru ei, deci fac apologia cenzURII vexleriene.
Acum nu le mai plac listele, astea erau bune doar când făceau ei liste cu „antivacciniști” sau cu „putiniști”. Acum nu mai vor ca românii să își exercite în număr mare dreptul la vot, ci ar vrea, dacă e cu putință, fie să voteze numai și numai ei, fie să rezolve CeCeReu’ de fiecare dată, ca să iasă mereu cum vor ei – fix ca până acum.
Cum vor ei? USR și Bolojan, se știeeee!
Acum, eu am încetat să mă mai întreb de ce or crede ei că, deși istoria dovedește că s-au înșelat DE FIECARE DATĂ când și-au ales un Ales, de data asta ar fi altfel.
Astfel că mă mai întreb doar atât: din cuplul Bolo-Dan, azi favoritul lor a rămas doar Bolo, Dan fiind anatemizat. După ce s-or lepăda și de Bolojan, aveți idee CINE va fi următorul lor ALES?
Noapte bună, România!
PS: Până una-alta, dincolo de fireasca abhoră a majorității față de PSD, totuși cifrele nu mint. Iar cifrele, convine sau nu, demonstrează peremptoriu asta:
Singurele guvernări postdecembriste în care România a avut creștere economică substanțială, în care inflația a scăzut, nivelul de trai a crescut (alocații, salarii, pensii, burse), s-au redus/eliminat taxe și impozite și au fost sprijinite masiv investițiile au fost guvernările… PSD.
În special perioada 2012-2015, după oribilii ani ai mandatului Băsescu-Boc – cu Ponta premier și Eugen Teodorovici ministru la Investiții și Proiecte Europene, România a avut atunci cea mai mare creștere economică din UE, inflația și deficitul s-au aflat la cel mai scăzut nivel, iar absorbția fondurilor europene a fost uriașă, record neegalat de nicio guvernare ulterioară, – și 2017-2019 (prin programul de guvernare creionat de Dragnea și Vâlcov, cu Eugen Teodorovici la Ministerul Finanțelor.
Nu e nevoie să fii pro sau anti-PSD, pro-european sau (sanchi!) extremist, progresist sau suveranist (ori alte etichete) pentru a realiza că astea sunt faptele de dincolo de propagandă. Practic, rău cu PSD, dar mai rău a fost mereu fără PSD la guvernare. Așadar, ce va urma?
(DinuPopescu #Romania #MandruCaDeranjez)
