back to top
15 mai 2026
AcasăReligieMinunea de la Bârsana

Minunea de la Bârsana

-


Sărbătorile de primăvară m-au purtat spre Nordul României, o parte chiar înfloritoare, dar mult mai liniștită a țării noastre, unde agitațiile politice ajung mai greu și unde nu provoacă atîtea valuri și temeri. Cele mai multe se pierd în anonimatul pe care îl și merită.

Un popas la Mănăstirea Bârsana rămîne însă în minte oricărui călător și credincios. Cine intră în curtea mănăstirii „Soborul sfinților 12 Apostoli” rămîne îmbogățit cu imaginea unui așezămînt monahal, construit din lemn, cum n-a mai văzut niciodată.

Mănăstirea Bârsana arată ca un vîrf și ca o capodoperă a lucrăturii în lemn, ca un monument al artei care domină Maramureșul și Oașul, întregind spre vestul României salba de mănăstiri din Nordul Moldovei.

Mănăstirea Bârsana a fost reconstruită și re-ctitorită într-o vatră monahală veche de secole. A renăscut abia după 1990. Maica Filofteia Oltean de la mănăstirea Râmeți și-a asumat proiectul reconstrucției pe locul unde preoți români au apărat credința moroșenilor și unde abia se mai găseau rămășițe din vechile ruine.

În 1993, maica Filofteia, devenită stareța mănăstirii, împreună cu credincioșii din Bârsana, cu părintele Gheorghe Urda și cu sprijinul Patriarhului Teoctist, au pus piatra de temelie pentru reconstrucția și renașterea Mănăstirii Bârsana.

Din 1994, maicile Filofteia și Emanuela Oltean după ani buni de viață monahală la Rîmeți au tot strunit și coordonat lucrările de construcție. În 2012, la 30 iunie, biserica din lemn din Bârsana a fost tîrnosită, devenind punctul de plecare al unui așezămînt monahal de o frumusețe unică, proiectul dezvoltării întregului complex aparținînd arhitectului Dorel Cordoș. Pictura a fost încredințată profesorului Octavian Ciocșan.

Scriu aceste rînduri în semn de considerație față de strădania celor două surori, Filofteia și Emanuela Oltean, maica Filofteia devenind de multă vreme stareța-stavroforă a mănăstirii Bârsana și inima acestei dezvoltări greu de imaginat pentru cine nu i-a trecut pragul.

Două surori cu o putere de muncă și cu o credință nezdruncinată în Biserică au dat  Maramureșului și României un complex monahal din lemn de o frumusețe inegalabilă.

Numai cine își petrece zile sau măcar ore în această cetate spirituală ridicată din lemn, cu un muzeu îmbogățit de nenumărate obiecte de cult, carte veche și capodopere ale artei bizantine din perioada iconoclastă, poate realiza anvergura operei născută din strădaniile și credința localnicilor, dar mai ales a celor două surori.

Un popas la Mănăstirea Bârsana și clipele de meditație în inima acestui spațiu spiritual te duc repede cu gîndul la minunile pe care omul le poate face.

Nu treci de poartă și descoperi că te afli în inima uneia dintre ele.


1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Din aceeași categorie

Acolo unde omul ridică ziduri, Dumnezeu caută inimă

Duminica a 5-a după Paști ne aduce înaintea sufletului una dintre cele mai vii și tulburătoare întâlniri din Evanghelie: dialogul dintre Hristos și femeia samarineancă,...

Puterea de a ne ridica

În vremea aceea era o sărbătoare a iudeilor și Iisus S-a suit la Ierusalim. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor era o scăldătoare, care se...

Duminica Mironosițelor,  sau Evanghelia celor care rămân

În Duminica Mironosițelor, Biserica rânduiește spre citire un fragment profund și plin de lumină din Sfânta Evanghelie, care ne așază înainte două icoane ale iubirii...

Sfântul Gheorghe, poate mai actual ca oricând! Nu te teme, balaurii nu sunt veșnici, curajul este…

Pe 23 aprilie, când natura își înveșmântează colinele cu verdele speranței, iar cerul pare mai aproape de pământ, Biserica își pleacă fruntea și își înalță...

Cele mai noi