Al treilea rînd de consultări stîrnește forfotă prin sălile Palatului Cotroceni și nimeni nu înțelege de ce nu rezultă nimic. Nimeni din palat și din preajma președintelui. Nici chiar el!
Amator împiedicat mai mult de sine însuși, președintele Nicușor Dan își imaginează că el este șeful statului și, ca atare, lucrurile trebuie să iasă cum vrea el. Adică să rezulte o majoritate solidă, care să nu-l tot plictisească cu alianțele și cu desemnările de guverne și premieri.
Drept pentru care consultantul „șef al statului”, cum îl numesc multe paparude de pe la televiziuni, a și lansat două condiții. Să fie solidă și să nu fie cu AUR. Adică să rezulte o „construcție politică beton armat”, fără mai mult o treime din materialul politic existent pe piață și-n Parlament. Probabil că Nicușor Dan nu citește Constituția României sau, dacă o citește, n-o înțelege sau n-o consideră importantă.
Pentru el Constituția este o operă aproximativă pe care o interpretează și o inventează cît de des poate. Și nu înțelege că rolul său este să o apere și să o respecte, nu să pună condiții și să o fluiere. Oricît i-ar plăcea ca el să fie șeful statului, în actuala formulă democratică nu este decît președinte, adică un reprezentant al statului, un girant al independenței naționale (nu un tîrguitor al acesteia!) și un mediator public între forțele politice, dar și între vectorii importanți din societate.
Poate că lecturile sale se reduc la burtierele Tv și la transmisiile agitate din inexistentele news allert, adeseori lătrate și isterice ale reporterițelor care îl numesc mereu „șeful statului”! Și crede că, dacă așa i se zice, asta și este, mai ales că armata și serviciile secrete se pleacă la ordinele dumisale.
Cam de multă vreme, președintele Nicușor Dan ține România în tensiune și cancelariile străine cu ochii pe noi ca să afle ce rezultă din consultările sale. Ceva ce nu prea are cum să apară.
Poate să-i plimbe și să-i amețească pe parlamentari prin parcul palatului că din improvizațiile sale de la începutul mandatului numai aiureală politică se poate naște. Președintele Nicușor Dan este paralizat de amatorismul său și al echipei sale.
Să nu uităm că la începutul mandatului a ținut țara în șah mai bine de o lună de zile ca să încropească un fel de proiect de țară și de guvern și a dat toată lucrarea pe mîna lui Radu Burnete (de la o asociație a multinaționalelor) și a lui Dragoș Anastasiu de la Eurolines România, teoreticianul șpăgii de supraviețuire.
Și pe urmă, tot el, proaspătul președinte, trebuie să fi fost în spatele aparițiilor caricaturale din guvernul Bolojan, cu Ionuț Moșteanu, cu Radu Dinel Miruță, cu Oana Țoiu și Oana Gheorghiu. Atît a putut el scoate din meritocrația românească pe lîngă care a trecut ca pasărea în zbor. Cu alde de-ăștia și cu experiența sa de june doctorand la Paris și de primar la București (abia apar pagubele și deconturile) n-avea și n-are cum să rezulte ceva „solid”. Din încropeli de soiul acesta au crescut primele și apoi actualele rădăcini ale aiurelii actuale.
Și pentru că preferații lui „pro-europenii” (vopsiți la nevoie și „pro-occidentalii”) n-au idei valoroase în dosarul pro-România și nici proiecte care să reziste la crize, dar nici nu vor să ajungă departe cașcaval, tot ei se țin bățoși, pun condiții care mai de care mai prezidențiale și mai lovite de tren și se dau în gît ca toți marii pofticioși din bugetul public.
Așa apar dosare, percheziții, rețineri, demiteri și demisii, plîngeri penale și chemări la proteste. Toate sunt cu cîntec. Adică pregătite sau provocate. Toate cele care bubuie în aceste zile, inclusiv propozițiile bolborosit-bosumflate ale Laurei Codruța Kovesi, nu sunt decît expresia celebrei strategii preluate de ea de la Monica Macovei și formulată „savant” de Alina Mungiu-Pippidi: „Să-i îngropăm în dosare penale!”.
Greu de spus cum și unde vom ajunge. Sunt vremuri în care ne putem aștepta la orice, inclusiv să se suie iar scroafa în copac!
