Sunt subiecte de actualitate la care reacţionez cu întârziere. De ce? Pentru că vreau să le înţeleg corect dedesubturile, să nu descriu emoţii, enervări, umori ci concluzii cât de cât fundamentate raţional.
M-am abţinut să comentez din prima clipă criza politică de la noi deşi, într-una din tabere fiind „favoriţii” mei de la USR, simţeam „în gât” localizarea vinovăţiei. Încercam însă să-mi menţin obiectivitatea zicând că mărul discordiei, în cazul acesta, era, totuşi, încăpăţânarea lui Bolojan de a nu face pasul înapoi şi nu tupeul şi barosăneala useriste.
Acum cred că am găsit argumentul care separă clar apele: se referă la ţintele părţilor.
Ţinta PSD-ului a fost Ilie Bolojan. E drept, prim ministru al României, dar o persoană. O singură persoană. În schimb, ţinta alianţei PNL – USR este PSD. Un ditamai partidul. Bun, rău… de gustibus, dar un partid nu un individ, un partid care, în parlamentul actual, are cele mai multe voturi. De ignorat?
Comunicatorii care îl apără azi pe Bolojan repetă la nesfârşit, ca un disc pe care alunecă acul patefonului, că aceia care l-au dat jos pe premier sunt iresponsabili pentru că nu s-au gândit şi la pasul doi: ce pun în loc?
Argumentul e însă unul fals dintr-un motiv absolut inatacabil: iniţiatorii moţiunii de cenzură au spus de la bun început care e soluţia şi rapidă şi eficientă şi în acord cu voinţa parlamentului exprimată atât de clar la vot: înlocuirea lui Bolojan cu un alt premier propus tot de PNL şi continuarea guvernării în aceeaşi coaliţie!
N-au soluţie? Iat-o! Excluderea din ecuaţia puterii a unui om căruia i s-a arătat uşa ferm, democratic, prin moţiune de cenzură trecută cu un scor record.
Soluţia există, dar este blocată în cel mai abstrucţionist şi demolator stil userist de o pretenţie absurdă: afară PSD!
Un troc nesimţit! „Vreţi votul nostru pentru un guvern pro – occidental? Atunci lăsaţi-l pe Bolojan în funcţie şi treceţi voi, pesediştii, în opoziţie”. Nesimţire pură! Total dispreţ faţă de voinţa exprimată în parlament!
Şi aceşti politicieni de 8% recognoscibili prin rucsacuri şi trotinete, purtători de blugi la întâlniri oficiale au tupeul să strige tot ei, ca din gură de şarpe, că ţara e în pericol, că are nevoie urgent de un guvern cu puteri depline, că este exclus ca ei, patrioţii, să voteze un viitor guvern cu participarea trădătorilor de la PSD.
Aţi înţeles? Dreptate nu are cine cere, cu 70% in spate, înlocuirea unui singur om ci cine cere, cu 20% abia încropite, excluderea unui întreg partid de la guvernare.
Că Bolojan este în prezent un userist pur – sânge care luptă sub steag fals, liberal, pentru cauze progresiste, a devenit clar pentru toţi ochii deschişi şi lucizi. Întrebarea mea este, însă, cum au fost anesteziaţi până la anihilare liberalii adevăraţi prin aceste fumigene de, chipurile, apărare a demnităţii de partid şi cum acel „prin noi înşine” atât de mobilizator altădată nu mai produce acum niciun efect de trezire la realitate.
Iar situaţia, în jur, se degradează galopant. (contele de saint germain)
