Desemnarea lui Siegfrid Mureșan este considerată o mutare inteligentă, dacă nu chiar „genială”, a lui Nicușor Dan. Nu e nici una, nici alta. Este o mutare obligatorie. S-a spus că, nominalizându-l pe Mureșan, președintele ar fi dat șah celor trei lideri care i-au făcut propunerea. „L-ați propus, acum votați-l”. Un fel de spălați-vă pe cap cu el.
În limbaj șahist, Nicușor Dan a fost în ceea ce se cheamă zugzwang. Cuvântul provine din limba germană și înseamnă „obligat să muți” (în dicționare, Zug = mutare, Zwang = constrângere, obligație). Este situația în care un jucător trebuie să facă o mutare pe tablă, dar fiecare opțiune este proastă și doar îi înrăutățește poziția. Cel în cauză ar prefera să nu mute deloc.
Nicușor Dan s-a aflat exact în această situație. Presiunea publică de a face o desemnare era mult prea mare pentru a mai lungi pelteaua. Era de neimaginat să desemneze candidat de premier de la PSD. Și atunci a scos castanele din foc cu mâna celor trei care l-au propus pe Mureșan. Argumentul a fost că acesta „are cele mai multe voturi în spate, exprimate azi de partide la consultări”.
Este un argument fals. Numărul de mandate nu întotdeauna este egal cu numărul de voturi. Cei trei lideri au pretins guvernarea motivând că partidele lor au împreună mai multe mandate decât ale PSD. O speculație pe care președintele a preluat-o fără niciun suport legal sau constituțional. Numai în cazul în care cele trei partide participau la alegeri sub forma unei alianțe electorale, invocarea mandatelor primite împreună era legitimă.
Nicușor Dan este principalul responsabil al crizei guvernamentale. A făcut prima nominalizare – Eugen Tomac – abia pe 4 iunie, la o lună de zile de la votarea moțiunii de cenzură. Guvernul Bolojan fusese demis în 5 mai. Nicușor Dan n-a reacționat imediat după demiterea guvernului, cum ar fi fost normal. A lălăit-o în tot felul de consultări, cerând mereu partidelor să arate ce majoritate vor face. O cerință pe care a formulat-o ritos, cu un singur scop: să verifice ca nu cumva în acea majoritate prezentată pe hârtie de vreun partid, să se afle și voturi de la AUR.
Principala misiune de președinte a lui Nicușor Dan pare să fie supravegherea ca AUR să nu intre la guvernare, să nu participe la niciun fel de negocieri și nu cumva ca vreo majoritate parlamentară să conțină „măcar câteva voturi” de la AUR. Această segregare politică, vădit anticonstituțională și antidemocratică, pare să fie prețul cu care Nicușor Dan își plătește numirea în funcție.
Voturile AUR fiind suspendate sau anulate de facto, era evident că, după moțiune, o majoritate se putea face doar cu voturile social-democraților. PSD i-a ridicat lui Nicușor Dan mingea la fileu, declarând public că dorește menținerea pe mai departe a coaliției „pro-occidentale”, inclusiv cu un premier de la PNL, dar cu o singură condiție: acesta să nu mai fie Bolojan.
Președintele n-a înțeles că se află în fața unei alternative: ori susține condiția onestă cerută de PSD și salvează „coaliția pro-occidentală”, ieșind cu fața curată față de comanditarii de la Bruxelles; ori lasă lucrurile să băltească, având iluzia că o soluție de majoritate parlamentară va pica din cer. A ales varianta a doua.
Dacă dorea menținerea aceleiași coaliții, Nicușor Dan trebuia să acționeze rapid în direcția onestă formulată de PSD. A fost incapabil să priceapă absurdul situației în care Bolojan să fie din nou premier după ce abia fusese demis cu un record de voturi. N-a discutat deschis cu PNL să-și desemneze un alt candidat de premier. Nu era o gaură în cer. Chiar se vorbea prin târg despre Cătălin Predoiu.
Nicușor Dan n-a reacționat în niciun fel. Nici când l-a desemnat pe Veștea nu s-a consultat cu PNL, fapt considerat de liderii liberali, pe bună dreptate, o jignire. Bolojan a speculat ezitările lui Nicușor Dan, motivând că „sfânta datorie față de țară” nu-l lasă să plece din funcție și că va părăsi Palatul Victoria abia când se va instala noul prim-ministru.
Lipsa de acțiune a lui Nicușor Dan i-a creat lui Bolojan spațiu de manevră. A avut timp berechet să dea contracte barosane, să-și angajeze clientela în tot felul de funcții, să-și numească loialii la conducerea filialelor liberale, să-i vopsescă în „brătieni” pe viceprim-ministra care a trăit toată viața din donații și pe viceprim-ministrul fost userist care, prin octombrie 2024, după ce partidul pe care-l conducea eșuase lamentabil la europarlamentarele din luna mai, umbla prin oraș să-și caute un loc eligibil pe lista unui partid, oricare, numai să nu rămână șomer…
Aritmetic, situația de acum este exact ca acum patru luni, dar politic, relațiile dintre foștii aliați s-au deteriorat ireversibil. În timp ce Nicușor Dan bătea șaua responsabilității ca să priceapă iapa pesedistă, speranța în refacerea coaliției se făcea țăndări.
PNL și USR au pus tunurile pe PSD, din rațiuni exclusiv de partid. Bolojan s-a ofticat că a fost dărâmat de moțiunea de cenzură. Cu spectrul scoaterii din fruntea bucatelor a sa și a liotei bihorene cu care a împânzit instituțiile statului, a început să vorbească despre trădare și cuțite băgate pe la spate, despre spaima șobolanilor că s-a aprins lumina în cămară etc etc.
USR s-a ofuscat în special pentru că PSD a introdus în legea ANI „amendamentul Fritz”, care avea să fie votat de toți parlamentarii, exceptând USR-iștii. Este o reglementare prin care se pun în aplicare deciziile identice, adoptate succesiv de ANI, de ÎCCJ și de CCR, prin care Dominic Fritz este obligat să înceteze mandatul de primar.
Drept represalii, useriștii au declanșat un tsunami de injurii la adresa social-democraților, într-un limbaj la care huliganismul politic al acestui partid este inegalabil. Un campion de aroganță și obrăznicie al USR, parașutat de prin Spania în Parlamentul României și care face zilnic turul televiziunilor, nu s-a sfiit să declare la un moment dat că partidul său nu va părăsi sub nicio formă guvernarea „nici dacă aruncă pe noi cu apă fiartă”.
În prezent, hoarda useristă își ascute deja cuțitele. Bolojan face pe tristul că nu se va vota un nou guvern, dar râde pe sub sprâncene că va rămâne la putere încă niște luni bune până când Nicușor Dan va face o nouă nominalizare.
După patru luni de criză politică, Nicușor Dan a lăsat chipurile jocul liber odată cu nominalizarea lui Siegfrid Mureșan, mulțumindu-se doar cu speranța: „Fac apel la partide să găsească o soluție și să treacă un Guvern”, declara el a doua zi după ce-l desemnase pe Siegfrid Mureșan. Așa ar fi putut să se pronunțe cu patru luni în urmă, când tensiunile din coaliție nu atinseseră cotele de acum.
Aparent, a abandonat cerința de a vedea care va fi majoritatea, dar în locul lui vorbesc aritmetica și UDMR. Liderii maghiari au anunțat că se vor retrage din orice combinație dacă se vor folosi sau se va apela la voturile AUR. L-au scutit pe Nicușor Dan să-și mai repete pretenția.
AUR rămâne partidul proscris. Toate calculele conduc spre opțiunea valabilă încă din luna mai: voturi de la PSD. Timp pierdut din cauza incapacității lui Nicușor Dan de a înțelege situația și a decide în consecință. Liderul useriștilor din Senat declară fără jenă că guvernul Mureșan va fi votat de frică. Și anume frica de anticipate la care destui dintre actualii parlamentari nu sunt siguri că vor mai fi pe listă.
Frica rămâne arma electorală a grupului care a confiscat România. Frica de ruși l-a adus pe Nicușor Dan la putere. Rușii n-au venit, dar a venit un dezastru economic la proporții mult mai mari decât afirma propaganda din 2024 că s-ar fi întâmplat dacă n-ar fi fost ales „salvatorul” Nicușor Dan. După ce frica de ruși s-a fâsâit, au urmat frica de foame, frica de „deficit”, frica de „inspecția OECD”, frica de „junk” și, mai nou, frica de „evaluare” pe care o va mai da încă o dată Fitch (cum niște românce patrioate scriau zilele trecute pentru Bloomberg).
Mai e și frica de „anulare a fondurilor” de la UE, cum ne anunță cu tupeu însuși Siegfrid Mureșan, în cazul în care el nu va fi votat de parlament! Toate aceste cocoașe sunt acum în cârca PSD-ului. Îi va rezista coloana vertebrală?
Autor: Octavian Știreanu, cotidianulhd. Foto: Facebook
F
