Auzind știrea de luni dimineață, în care Călin Georgescu a fost „săltat” din trafic de mascați, iar poarta i-a fost spartă cu berbecul de aceiași vajnici lucrători ai Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, nu m-am putut abține să nu recitesc autocaracterizarea fiorosului acronim DIICOT de pe propriul site:
„Ne desfășurăm activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic și suntem independenți în raport cu instanțele judecătorești și cu parchetele de pe lângă acestea, precum și în relațiile cu celelalte autorități publice, exercitându-ne atribuțiile în temeiul legii și pentru asigurarea respectării acesteia.”
Legalitatea și imparțialitatea aproape că m-au liniștit, dar controlul ierarhic m-a băgat în ceață. Cine este superiorul ierarhic care le-a dat ordin să-l ridice pe „inamicul public numărul 1” din trafic și cât de periculos este acesta de au trebuit să-i spargă omului poarta cu berbecul? Oare o simplă citație nu era de ajuns, mai ales că presupusa infracțiune de constituire a unui grup infracțional și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave ar fi avut loc în 2021?
Victima, un „papagal” de la Buzău, Leu, Răzvan Leu pe numele lui, ar fi fost înșelată de grupul infracțional cu peste un milion de euro. De ce „papagal”? Pentru că abia în 2024, când Călin Georgescu câștiga primul tur al alegerilor prezidențiale și flăcăii nu mai știau cum să scape de cartoful fierbinte, iar ordinele erau clare, a ieșit la rampă să ne povestească cum a dat el un milion ca să primească un credit de șase.
Nici nu mai merită să ne întrebăm de ce, după aproape trei ani, când infracțiunea putea fi prescrisă, și în ce mama ei de afacere dorea să bage șase milioane ca să facă profit și să-și acopere dobânda și presupusa „șpagă”.
„Știrile Pro-TV” ne lămuresc însă:
„Victima este Răzvan Leu, un om de afaceri din Buzău, care căuta bani pentru un proiect legat de tranzacții cu aur, iar în cealaltă parte se află un cetățean italian prezentat drept reprezentant al unei instituții financiare. Potrivit plângerii depuse ulterior de Leu, între cele două părți s-ar fi aflat Ionel Rusen. Iar primul contact ar fi fost făcut de Călin Georgescu…”
Aha! Deci Călin Georgescu a fost cel care i l-a prezentat pe omul de legătură, Ionel Rusen, care, la rândul său, a făcut legătura între „papagal” și, mai mult ca sigur, mafiotul italian. Nu a început să vă doară un pic capul?
Tot prin intermediul „Știrilor Pro-TV” ne lămurim definitiv ce leagă numele lui Georgescu de dosar:
„Elementul central al plângerii este rolul atribuit lui Călin Georgescu în introducerea lui Ionel Rusen în relația cu Răzvan Leu. Potrivit documentului, Georgescu ar fi fost cel care i l-ar fi prezentat pe Rusen. Ulterior, Rusen ar fi devenit intermediarul prin care Leu a ajuns la presupusul finanțator italian. Plângerea lui Leu nu reprezintă însă o dovadă definitivă a vinovăției celor reclamați. Ceea ce este cert este că DIICOT a preluat sesizarea, a desfășurat cercetări timp de mai mulți ani și a ajuns acum la percheziții.”
Dar ceea ce era lăsat în coadă de pește acum aproape doi ani a devenit subiect de presă „independentă” astăzi. Georgescu nu mai este cel care, conform plângerii, l-ar fi recomandat pe Ionel Rusen „papagalului”, un intermediar, ci este „cappo di tutti capi”.
Pentru a da greutate anchetei și a justifica cei doi ani în care cazul a fost lăsat „la frigider”, DIICOT se laudă că ar fi făcut cercetări în Marea Britanie, Italia și, bineînțeles, Elveția, cu comisii rogatorii și tot tacâmul, ce știți voi. În noile poze, în spatele lui Ionel Rusen apare și fostul ambasador Adrian Zuckerman, iar Ioan Nicolae, securist, pușcăriaș, ucigaș de elefanți, se poziționează, conform aceluiași DIICOT, în preajma lui Georgescu. La radio și la televizor sunt pomeniți, desigur, rușii.
TVR Info ne spune cu nonșalanță:
„Cazul are conexiuni în Italia, Elveția și Marea Britanie. Iar firmele prin care s-ar fi plimbat banii ar avea legături cu Rusia, susțin surse judiciare. Totul a pornit după ce un om de afaceri a depus un denunț, susținând că ar fi fost înșelat de Călin Georgescu.”
Ați văzut? De la intermediar, inamicul public numărul 1 a devenit protagonistul, cu rolul principal. Și, ca show-ul să fie complet, presa este prezentă la operațiunea de „reținere” în trafic. Concomitent, „mascații” îi sparg poarta cu berbecul și pătrund în locuință. Mediafax are deja, la 6:30, imagini „exclusive” de la reținere, iar jandarmii fac publică pătrunderea spectaculoasă în casa inamicului public. Ulterior, apare la fața locului și un jurnalist de la Antena 3, se pare.
M-am întrebat de ce l-au mai lăsat să plece de acasă, pentru că jandarmii erau deja în dispozitiv, și de ce l-au oprit abia la Otopeni. Mintea mea conspiraționistă a luat-o razna seara, când câțiva ziariști vigilenți ne-au anunțat că era la Otopeni pentru că dorea să fugă din țară, în Italia!
Mi-am revenit însă repede. DIICOT, mi-am amintit, apără, pe lângă ordinea publică, și drepturile și libertățile cetățenilor, așa că nu aveau cum să opereze înainte de ora 6, că are și Călin, dar mai ales doamna Cristela, niște drepturi.
Și, până la urmă, cine este șeful ierarhic? Imaginile comentate ale protestului „ciobanilor” de către „Ciuvică” și „Tudorei”, în care violențele au fost, desigur, provocate de georgiști și putiniști, m-au adus mai aproape de casă.
Omul-rachetă, propulsat în circul politicii românești în fruntea statului, este într-o situație penibilă. Nu mucii pe care și-i șterge de prompter, nici șosetele cu câteva numere mai mari, care o iau la vale ca și popularitatea sa, sunt de vină. Ci minciunile pe care le înșiruie cu fiecare ocazie, cu fața-i neajutorată și mâinile neascultătoare.
Amenințat cu suspendarea, asaltat cu întrebări incomode despre raportul privind anularea alegerilor, Nicușor dă din colț în colț într-un interviu anterior operațiunii Georgescu, deși mingile îi sunt ridicate cu grație la fileu. La întrebarea despre motivele anulării alegerilor din 2024, răspunde mecanic, amestecând mai multe afirmații:
„Legat de alegerile anulate, unu: în mod evident, a fost încălcată legislația electorală cu privire la finanțare. Asta este o certitudine și este un motiv suficient pentru anularea alegerilor. În momentul în care un candidat cheltuie în mod netransparent mai mulți bani decât contracandidații, viciază procesul electoral și e un motiv suficient pentru anulare.”
Încălcările legislației electorale privind finanțarea nu sunt, în sine, motive de anulare a alegerilor, dar nu avem pretenții să cunoască aceste lucruri, cu atât mai puțin să nu le prezinte denaturat. Cât despre faptul că un candidat cheltuie mai mulți bani decât contracandidații și viciază procesul electoral, s-o fi referit la el însuși?
Că toate eforturile ANAF și ale MF de a demonstra că „inamicul public”, Călin Georgescu, a cheltuit bani în campania alegerilor anulate au fost fără succes. Dar Nicușor bate calul, ca să priceapă măgarii mai târziu, când operațiunea Georgescu va demonstra că, în 2021, inamicul își făcea vara sanie și se gândea la bani pentru campanie.
Interviul continuă în același stil abulic: „Doi: în ceea ce privește influența rusă, a existat un punct de vedere oficial al Parchetului General, cu niște dovezi pe care toată lumea le poate verifica, că a existat o influență rusă.” Concubinul Primei Doamne confundă niște probe adunate de procurorul „Elodiu” cu verdictul judecătorilor, dar știe că DIICOT va mai înșira câte ceva.
După care are chiar și un punct trei:
„Bineînțeles că toate lucrurile astea sunt extrem de tehnice – e vorba de campanii, de site-uri în oglindă – deci sunt niște chestiuni tehnice și atunci noi trebuie să reușim să convingem un public larg – oameni cu serviciu, cu copii, cu datorii – [cu] acele elemente pe care le știm deja, plus altele la care tot lucrăm și pe care le-am găsit între timp și care încă nu sunt făcute publice; în momentul în care le vom face publice, ele să fie accesibile pentru un cetățean român care, repet, nu e asta treaba lui – să facă conexiuni între tipuri de informații care sunt foarte tehnice. Aici este, de fapt, miza și ăsta este motivul pentru care încă nu am ieșit cu un raport fie despre anularea alegerilor, fie despre toată influența rusă pe spațiul comunicațional românesc.”
Vă este clar? Este sincer și „dă din casă” într-un mod aproape lacrimogen. Datoria lui este față de „un public larg – oameni cu serviciu, cu copii, cu datorii”, pe care trebuie să-l convingă cu „acele elemente pe care le știm deja”, dar și cu „altele la care tot lucrăm și pe care le-am găsit între timp”.
Operațiunea Georgescu trebuia să fie exemplară: grup infracțional organizat, păgubiți, nu păgubit, fugă în Italia, pașapoarte și legitimații false, DIICOT care caută și în pereți.
Chestia cu pașapoartele și legitimația falsă mi se pare însă vârful prostiei și al dezinformării. Se vorbește despre o legitimație a Ordinului Cavalerilor de Malta, un ordin masonic, falsă, după spusele ambasadorului Ordinului de la Roma. Dar dacă Georgescu este membru într-o altă jurisdicție în care se emit asemenea documente? Structurile americane ale Ordinului emit legitimații? Sau dacă același Georgescu este superior ierarhic „ambasadorului”, iar acesta spune doar ceea ce știe?
Da, până și oamenii de serviciu și copiii lor și-au dat seama de mascaradă.
„Salvați soldatul Nicușor” este un film după scenariul și regia DIICOT, dar unul de desene animate.
Autor: Viorel Ioniță, cotidianulhd
